Esti un gay, dar esti ok … ?!

Mda … problema homosexualitatii a zguduit natiunea cu ocazia paradei gay ce a avut loc in Bucuresti. Cum deviantii politici nu prea au mai miscat nimic in ultima vreme ca sa ofere subiecte jurnalistilor, acestia s-au concentrat cu mic cu mare asupra deviantilor de alta natura. „DEVIÁNŢĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate”(apud DEX). Carevasazica, folosesc cuvantul de mai sus doar in sensul sau de baza, fara conotatii rauvoitoare pentru minoritatile sexuale. In cazul politicienilor e altceva. Dar sa nu deviez 🙂 . Eu suspicionez ca parada gay se vrea a fi un mijloc de comunicare, prin intermediul caruia aceasta comunitate isi face cunoscuta prezenta, isi declara valorile si cere acceptul societatii. Din acest punct de vedere mi se pare o actiune gandita si aplicata cum nu se poate mai prost. Efectele vorbesc de la sine. E greu ca societatea sa te accepte pentru ca esti altfel in momentul in care tot ceea ce faci este sa amplifici si sa aduci in prim-plan exact diferentele. E greu oriunde, in Romania zilelor nostre cu atat mai mult. Ideea din postul precedent mi se pare valabila si aici. De ce nu se pune in aplicare o campanie de comunicare pentru a-i face pe romani sa inteleaga ca daca orientarea sexuala a unei persoane se abate de la norma sociala, nu inseamna ca respectiva persoana trebuie ostracizata si persecutata (atata timp cat nu ingradeste drepturile si libertatile unei alte persoane)?

Toma Chiritescu

Mai putine vorbe, mai multe constrangeri

De ce nu se profita de potentialul campaniilor de comunicare? De ce acilea in Romania nu exista o mobilizare pentru rezolvarea anumitor probleme prin intermediul comunicarii? Se pare ca ONG-urile sunt foarte ocupate cu organizarea mitingurilor pentru diferiti actori politici si nu au timp sa gandeasca si sa propuna spre finantare cuiva o campanie de comunicare. Spre exemplu problema donatorilor de organe. Acestia lipsesc cu desavarsire. Singura propunere pentru a rezolva aceasta problema pe care am auzit-o este o initiativa legislativa prin care toata suflarea autohtona sa fie obligata sa doneze organe in cazul in care are ghinionul sa ajunga in moarte clinica. Nu s-a gandit nimeni la cum sa ii CONVINGEM pe oameni ci numai la cum sa ii OBLIGAM pe oameni. Sunt convins ca o campanie de sensibilizare a cetatenilor in acest sens ar da rezultate, fara a presupune o lege controversata si lipsita de consideratie pentru drepturile omului.

Toma Chiritescu