On any given Friday you’re gonna win or you’re gonna lose. The point is – can you win or lose like a man?

Dubito ergo cogito

Pentru ca asa cum spuneam urmaresc din cand in cand emisiunile domnului Turcescu, am vazut ieri seara editia care i-a avut ca invitati pe doamna Marie Rose Mociornita si domnul Gabriel Liiceanu. N-a trecut prea mult timp de la “Apelul intelectualilor”, care a fost citat in emisiune aseara. Oricum, pentru cei care nu-si mai amintesc sau n-au vazut emisiunea, spicuiesc din apel…  

“Criza politica pe care o traim astazi isi are de fapt originea in teama celor care se simt dintr-o data amenintati de trei initiative mai importante ale actualului presedinte al Romaniei:
1. faptul de a fi declarat razboi coruptiei, indiferent de unde venea ea, si asta nu numai in vorbe, cum se facuse pana atunci;
2. cererea de desecretizare a tuturor arhivelor Securitatii;
3. condamnarea recenta, printr-un discurs exemplar, a comunismului si a ravagiilor facute de el in Romania. Din acest moment, Traian Basescu a devenit tinta atacurilor concertate ale celor care si-au simtit clatinate afacerile, impunitatea, posibilitatea perpetuarii statului oligarhic postcomunist.”

Toate echipele carora nu le-a venit clientul, sau macar un reprezentant al lui, la prezentari… say I!

Clientul nostru la Olimpiadele Comunicarii a fost Victor Ponta, cum probabil stiti deja. N-a venit la prezentari. Am incercat sa fim intelegatori. Era luni, erau consultari la Cotroceni, era destul de devreme (aproximativ ora 10:30 pentru noi). Si totusi… nici macar asistenta, o secretara, soferul, femeia de servici de la birou… nimeni, nimeni?! Ei bine, chiar nimeni.

Dragos Dehelean a fost foarte dragut si a prezentat succint brieful nostru, lucru pentru care dorim sa ii multumim si pe aceasta cale.

Suntem castigatori!

Specific de la inceput ca acest articol nu are legatura cu rezultatele pe care le vom afla vineri la festivitatea de premiere.

Suntem castigatori pentru echipa pe care am format-o prin participarea la Olimpiade. Suntem castigatori pt felul in care am lucrat impreuna si ne-am completat. Suntem castigatori pentru experienta pe care am acumulat-o si pentru campaniile pe care le-am realizat… pentru oamenii pe care i-am cunoscut si care ne-au evaluat. Suntem castigatori pentru tot ce ne-am propus sa facem dupa ce se termina Olimpiadele de anul acesta. Pentru toate acestea multumesc Sultanei, Lindei, Andreei si lui Toma. Si ii multumesc si lui Radu Filip, prietenul nostru comun, datorita caruia am ajuns sa ne formam ca echipa!

 Si cum ne-am prezentat in finala:

E ciudat… lucrezi doua luni alaturi de 4 oameni pt a ajunge in finala si da tot ce e mai bun din tine in 15 min… si totul se termina asa de repede… imi pare rau ca mai sunt cateva zile si vom vorbi la trecut de Olimpiadele comunicarii 2007… ce imi pare bine este ca stiu ca inca fac parte din echipa ClockWork si ca aceasta nu si-a incheiat activitatea aici.

Asta o veti vedea in urmatoarele articole!

Pana atunci, distractie la petrecerea de vineri!

Alice

De la prezentare

O mostra de creativitate din campania noastra:

Si pentru ca apar explicatii din ce in ce mai elucubrante…

E poveste lunga si complicata si se vede si in numarul si lungimea posturilor. Si probabil ca este asa din cauza faptului ca, in aceasta frumoasa societate in care traim, intr-o Romanie a anului 2007, membra a Uniunii Europene, scara de valori este cu susul in jos. Altfel nu imi pot explica, cum se poate justifica genul acela de atitudine prin…<era nervos>, <jurnalista fusese extrem de agresiva>(citire de la dl Turcan). Din acest motiv vom mai pastra un timp acelasi citat din Steinhardt. Exprima cu o acuratete suparatoare ceea ce traim. 

Desolidarizare

Am urmarit ieri seara (22.05) pe Realitatea TV emisiunea domnului Turcescu, emisiune care l-a avut drept invitat pe Cristian Tudor Popescu. Am avut surprinderea de a constata o atmosfera de tipul dezbatere  –dealtfel perfect naturala si corecta pentru o emisiune de acest fel-. Surprinderea a venit din modul in care gazda emisiunii a facut un efort necaracteristic de a pune absolut gresit toate intrebarile.

Antecedente

Am pornit la crearea acestui blog cu intentia de a posta mai putin opinii sau pareri cu privire la oameni politici si mai mult observatii. Se vede treaba ca suntem fortati sa alunecam usor, usor spre postarea de opinii si atitudini, pentru ca in fata unor evenimente nu mai poti sa fii simplu observator ci trebuie sa iei atitudine.

Sa incepem cu o observatie.

In aprilie 2006 cand Traian Basescu prezent la Rast, in vizita la sinistrati, a avut o atitudine ostila fata de un reporter al postului Realitatea TV (“In spatele tau, care il ai pe Vantu, cum plangi tu de mila oamenilor, baiatule?! Stii cate sute de mii de oameni au ramas fara bani din cauza patronului tau? Lasa demagogia!”

Incidentul „Telefonul” si nu numai

19 mai 2007. Traian Basescu se afla la cumparaturi asa cum ne-a obisnuit, cu armata de jurnalisti si reporteri dupa el (se mai poate si altfel?!). Are loc incidentul. Redam conversatia din fata magazinului cu pricina…

Andreea Pana – M-am gandit la o intrebare. Ce procent aveti… pentru diseara…pentru maine?

…

Traian Basescu – Mai, pasarica, tu nu ai treaba azi?
Andreea Pana – La numaratoarea voturilor, ce credeti ca va fi … care va fi rezultatul?

(Traian Basescu smulge telefonul din mana reporterului. Conversatia continua…)

De doua ori mai stresant, cu de 3 ori mai multe emotii si de 4 ori mai incantator..

De asta ai  parte daca esti si in echipa de organizatori si concurent la Olimpiadele Comunicarii.

M-am inscris in organizare cu gandul sa inteleg mai mult din evenimentul Olimpiadelor si sa cunosc mai bine oamenii care sunt prezenti la un asemenea concurs.Dar oricat de rece ar fi TUBORG-ul  sau  oricat de mult s-ar imbunatati semnalul la Cosmote,sau chiar daca MB ar face din Dacia sa avion (astfel incat mancarea pentru juriu sa ajunga la timp)- si aici exista lucruri care fac evenimentul sa nu fie perfect.