Calendarul editiei 2008: 

• 3 – 31 martie – Inscrieri
• 7 – 10 aprilie – Preselectii
• 15 – 16 aprilie – Conferintele Olimpiadelor Comunicarii
• 17 – 18 aprilie – Intalniri de briefing si tutoriate
• 5 – 6 mai – Sesiunea intermediara de tutoriate
• 12 – 13 mai - Prezentari publice
• 16 mai  – Festivitatea de Premiere si Petrecerea

http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/stiri/2008/va-asteptam-la-olimpiadele-comunicarii-2008.html

Am citit un post interesant despre ce mai imprumuta romanii in materie de “cum sa ne facem campanie” din occident … http://www.ciutacu.ro/index.php?itemid=192 . 

Din perspectiva <cum ii convingem pe fraieri sa nu ii placa pe contracandidati> cred ca forumistii cu norma intreaga sunt o strategie buna pentru partea de electorat care „sta” pe net. Nu din alt motiv, dar pe ce sunt mai multe posturile care sustin o anumita idee, pe atat cei care citesc respectivele posturi tind sa creada ca aceea este opinia majoritatii si o vor prelua, la nivel declarativ (Spirala tacerii- Noelle-Neumann). Dar asta nu inseamna ca aceia care preiau declarativ opinia “majoritatii” or sa o si exprime prin vot, la alegeri.

Se pare ca preocuparea partidelor autohtone este sa se asigure in principal ca au facut cu ou si cu otet adversarul si mai putin ca iese electoratul intr-un procent mai mare sau mai mic la vot. Destul de nesabuita atitudine as spune, mai ales acum, cand toata suflarea politica se bate pe „legitimitate”. E destul de greu sa te declari <cel mai legitim> cand iese din ce in ce mai putina lume la vot, implicit te voteaza, te sustine, te vrea o parte din ce in ce mai mica din electorat. 

Sa facem o retrospectiva. Procentele de la alegerile generale (parlamentare si prezidentiale):

1990 – vreo 86%.

1992 – pe la 75%.

1996 – tot pe la 75%.

2000 – intre 57% si 65%.

2004 – intre 55% si 58%.

2007, 19 mai – 46%. Ce-i drept la referendum a fost alta mancare de peste. Nu era asa o miza mare. Era un fel de Basescu vs. Basescu. Evident lumea n-a muscat prea mult la tema <cei 322 de bampiri>, iar Basescu n-a reusit sa convinga ca se afla in real pericol de a fi dat jos. Orisicat, au existat eforturi de a scoate electoratul la vot. Am vazut pe la tv politicieni zicand ca, orice ar vota, lumea trebuie sa se prezinte la vot si se pare ca lumea nu i-a prea ascultat.

Abia astept sa vad cati romani vor merge la vot la alegerile generale si prezidentiale din 2008 respectiv 2009, 2012 respectiv 2014 (daca se fac la termen). Probabil ca din ce in ce mai putini.

Se preiau tot felul de practici de campanie din afara, fara sa se opreasca cineva asupra diferentelor de substanta (a se citi “lipsei de substanta de la noi”).

Am avut ocazia sa citesc programul Partidului Laburist din Marea Britanie si rabdarea sa-l citesc pe cel al Partidului Social Democrat din Romania. Recomand oricui doreste sa-si faca o imagine despre ce inseamna politica pe la altii, care au o experienta mai mare decat a noastra, sa faca acest exercitiu. Veti constata ca suntem inca departe. Dar asta nu ne impiedica sa fim smecheri, sa ardem etape, si daca tot nu planuim sa facem nimic pentru „popor”, atunci de ce sa ne chinuim sa-i facem o oferta electorala mai departe de <crestem pensiile, salariile, toata lumea sa traiasca bine>?! Las’ ca-i platim pe niste unii sa intre pe forumuri sa lase mesaje, sa dea in contracandidati, sa-i porcaiasca, sa ne ridice pe noi in slavi si daca mai trimitem si sms-uri … sigur castigam alegerile! Si dup-aia … programul …vedem noi, il luam un pic la pila .

Linda Banisor           

Mda … problema homosexualitatii a zguduit natiunea cu ocazia paradei gay ce a avut loc in Bucuresti. Cum deviantii politici nu prea au mai miscat nimic in ultima vreme ca sa ofere subiecte jurnalistilor, acestia s-au concentrat cu mic cu mare asupra deviantilor de alta natura. “DEVIÁNŢĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate”(apud DEX). Carevasazica, folosesc cuvantul de mai sus doar in sensul sau de baza, fara conotatii rauvoitoare pentru minoritatile sexuale. In cazul politicienilor e altceva. Dar sa nu deviez . Eu suspicionez ca parada gay se vrea a fi un mijloc de comunicare, prin intermediul caruia aceasta comunitate isi face cunoscuta prezenta, isi declara valorile si cere acceptul societatii. Din acest punct de vedere mi se pare o actiune gandita si aplicata cum nu se poate mai prost. Efectele vorbesc de la sine. E greu ca societatea sa te accepte pentru ca esti altfel in momentul in care tot ceea ce faci este sa amplifici si sa aduci in prim-plan exact diferentele. E greu oriunde, in Romania zilelor nostre cu atat mai mult. Ideea din postul precedent mi se pare valabila si aici. De ce nu se pune in aplicare o campanie de comunicare pentru a-i face pe romani sa inteleaga ca daca orientarea sexuala a unei persoane se abate de la norma sociala, nu inseamna ca respectiva persoana trebuie ostracizata si persecutata (atata timp cat nu ingradeste drepturile si libertatile unei alte persoane)?

Toma Chiritescu

De ce nu se profita de potentialul campaniilor de comunicare? De ce acilea in Romania nu exista o mobilizare pentru rezolvarea anumitor probleme prin intermediul comunicarii? Se pare ca ONG-urile sunt foarte ocupate cu organizarea mitingurilor pentru diferiti actori politici si nu au timp sa gandeasca si sa propuna spre finantare cuiva o campanie de comunicare. Spre exemplu problema donatorilor de organe. Acestia lipsesc cu desavarsire. Singura propunere pentru a rezolva aceasta problema pe care am auzit-o este o initiativa legislativa prin care toata suflarea autohtona sa fie obligata sa doneze organe in cazul in care are ghinionul sa ajunga in moarte clinica. Nu s-a gandit nimeni la cum sa ii CONVINGEM pe oameni ci numai la cum sa ii OBLIGAM pe oameni. Sunt convins ca o campanie de sensibilizare a cetatenilor in acest sens ar da rezultate, fara a presupune o lege controversata si lipsita de consideratie pentru drepturile omului.

Toma Chiritescu

Ne cerem scuze celor 2/3 (speram ca nu am uitat pe nimeni) cititori fideli care au mai vizitat blogul in aceasta perioada de penurie exprimationala din partea noastra. Am tot zis ca scriem dar diversele ocupatii, mai mult sau mai putin curriculare, ale fiecaruia au impiedicat initiativa noastra.  Tinem sa anuntam pe aceasta cale ca blogul va continua sa faca ce a facut el pana acum dar un picut altfel … veti accesa si veti vedea

“It’s something unpredictable….but in the end it’s right”

We had the time of our life! 

Multumim membrilor juriului pentru ca ne-au ales castigatorii probei de Comunicare Politica din cadrul Olimpiadelor Comunicarii-2007!De asemenea, multumim si pentru cele trei premii castigate la concursul de bloguri!

…da,inca nu mi-a trecut efectul…tin medalia in mana si as fi dispusa oricand sa renunt la ea si s-o iau de la capat..au fost doua luni in care am invatat ca munca de echipa iti poate da rezultate mult mai mari : bravo Toma pt toate ideile pe care le-ai avut in realizarea campaniei, bravo Linda pt ca de fiecare data stiai sa te mobilizezi si sa sintetizezi corespunzator informatia, bravo Sultana pt felul in care ne-ai gazduit si ne-ai impulsionat mereu, bravo Andreea pt ca mereu ai dat tot ce a fost mai bun din tine atunci cand eram fata in fata cu juriul!Felicitari Andreea,Sultana, Linda, Toma pt  ca stiti sa concurati si sa castigati!

Pentru ca asa cum spuneam urmaresc din cand in cand emisiunile domnului Turcescu, am vazut ieri seara editia care i-a avut ca invitati pe doamna Marie Rose Mociornita si domnul Gabriel Liiceanu. N-a trecut prea mult timp de la “Apelul intelectualilor”, care a fost citat in emisiune aseara. Oricum, pentru cei care nu-si mai amintesc sau n-au vazut emisiunea, spicuiesc din apel…  

“Criza politica pe care o traim astazi isi are de fapt originea in teama celor care se simt dintr-o data amenintati de trei initiative mai importante ale actualului presedinte al Romaniei:
1. faptul de a fi declarat razboi coruptiei, indiferent de unde venea ea, si asta nu numai in vorbe, cum se facuse pana atunci;
2. cererea de desecretizare a tuturor arhivelor Securitatii;
3. condamnarea recenta, printr-un discurs exemplar, a comunismului si a ravagiilor facute de el in Romania. Din acest moment, Traian Basescu a devenit tinta atacurilor concertate ale celor care si-au simtit clatinate afacerile, impunitatea, posibilitatea perpetuarii statului oligarhic postcomunist.”

“Cei care, vreme de 10 ani, au tinut la putere „un presedinte pentru linistea lor“ intra intr-un profund disconfort cand au in fata un personaj care pare sa devina un presedinte pentru alte coordonate istorice.”

“Niciodata de 17 ani divergenta de interese dintre clasa politica creata in jurul fostului activ de partid comunist, al fostei Securitati si al noilor oligarhii financiare, pe de o parte, si dintre binele modern si recivilizator pe care il merita poporul nostru dupa decenii de cosmar istoric, pe de alta parte, nu a fost atat de mare.” ( http://www.hotnews.ro/articol_65039-Apelul-intelectualilor-contra-restauratiei.htm )

Ce intelegem de aici?! Ca Traian Basescu reprezinta “binele modern si recivilizator”. <BINELE MODERN>, <RAUL MODERN> sunt notiuni destul de neclare in momentul de fata din punct de vedere al actiunii politice, dar cum ramane cu <BINELE RECIVILIZATOR>?! Apelativele folosite de presedinte la adresa jurnalistilor… se incadreaza ele in lupta pentru binele recivilizator, de care le e frica si careia i se opun cu obstinatie toti cei care nu sunt cu presedintele?! Daca da, eu ma bucur ca nu traiesc in acele coordonate istorice in care tipul de apelative pe care le-a utilizat presedintele sunt unanim si fara de tagada, apreciate, proslavite si privite ca un bine civilizator.

Revenind la emisiune, am asteptat cu infrigurare momentul in care domnul Turcescu ii va pune domnului Gabriel Liiceanu intrebarea al carei raspuns cred ca nu sunt singura care il astepta … <Cum apreciati domnule Liiceanu incidentul cu telefonul din ziua referendumului?> sau <Cum apreciati comportamentul presedintelui fata de jurnalisti?> S-am asteptat… s-am asteptat… s-am mai asteptat o data.

Nu contest ca Traian Basescu ar avea cele mai bune din intentii. Nu sustin ca unii politicieni ar fi sfinti si altii dimpotriva. Insa m-as astepta, din partea celor care il sustin pe presedinte, macar de dragul credibilitatii lor ca sustinatori, sa fie cel putin la fel de vocali in a afirma ca presedintele a gresit -si in mod neindoios a gresit- cum sunt atunci cand il sustin.    

As avea o curiozitate… cum a declarat presedintele razboi coruptiei, altfel decat in vorbe?

Linda

Clientul nostru la Olimpiadele Comunicarii a fost Victor Ponta, cum probabil stiti deja. N-a venit la prezentari. Am incercat sa fim intelegatori. Era luni, erau consultari la Cotroceni, era destul de devreme (aproximativ ora 10:30 pentru noi). Si totusi… nici macar asistenta, o secretara, soferul, femeia de servici de la birou… nimeni, nimeni?! Ei bine, chiar nimeni.

Dragos Dehelean a fost foarte dragut si a prezentat succint brieful nostru, lucru pentru care dorim sa ii multumim si pe aceasta cale.

De Mircea Geoana s-a auzit ca e in trafic, face eforturi sa ajunga. Pe Cristian Diaconescu l-am vazut ajungand, chit ca nu la inceputul prezentarii echipei lui, dar macar a venit. De Victor Ponta, nimic. Am fost dezamagiti. Ne-a consolat -de ce sa nu recunoastem- doar faptul ca n-am fost singurii la care nu a venit nimeni. 

Ne-am dat noi seama ca sectiunea de comunicare politica nu este una dintre cele mai interesante. S-a vazut din planificarea prezentarilor. Sectiunea de Comunicare Politica si cea de Comunciare Institutionala au fost programate la niste ore la care, nu multa lume s-ar fi trezit sa vina pana la Casa Poporului. Dar asta e, Advertisingul va fi intotdeauna cu mai mult <sclipici>. Dar sa nu se intereseze nici macar clientii…

Azi dimineata primim un telefon. Ni se transmite ca domnul Victor Ponta ar dori daca se poate sa mergem la Parlament sa ne intalnim, sa stam de vorba. Reactia, naturala de altfel, a fost….<bine, dar s-au terminat olimpiadele, stiti asta?!>. Raspunsul a fost <Da, stim, insa domnul Victor Ponta doreste sa va felicite si …>. Bun atunci, am zis, hai sa merem. S-am mers. Ne-am intalnit cu clientul, care foarte amabil ne-a felicitat (asa cum ni se promisese la telefon :) ), si-a cerut scuze ca nu a putut veni la prezentare si ne-a invitat sa luam parte la sesiunea parlamentara de astazi (pentru cei care nu stiu, astazi la ora 4 a luat cuvantul in Parlament Traian Basescu).

Am auzit un sfert din Parlament aplaudand frenetic, am vazut si un Parlamentar cu un tricou cu textul “sunt gaozar” “sunt tigan imputit” si l-am auzit de la balconul invitatilor pe Traian Basescu cerand demisia Guvernului… . Poate nu pare mare lucru, insa noi cel putin, chiar nu ne asteptam sa mai primim vreun semn de la client, si am tinut pe de o parte sa ne dam mari in fata celor care chiar nu au mai primit nici un semn, iar pe de alta sa aratam ca se poate si altfel. Ei da, chiar se poate si altfel! 

Specific de la inceput ca acest articol nu are legatura cu rezultatele pe care le vom afla vineri la festivitatea de premiere.

Suntem castigatori pentru echipa pe care am format-o prin participarea la Olimpiade. Suntem castigatori pt felul in care am lucrat impreuna si ne-am completat. Suntem castigatori pentru experienta pe care am acumulat-o si pentru campaniile pe care le-am realizat… pentru oamenii pe care i-am cunoscut si care ne-au evaluat. Suntem castigatori pentru tot ce ne-am propus sa facem dupa ce se termina Olimpiadele de anul acesta. Pentru toate acestea multumesc Sultanei, Lindei, Andreei si lui Toma. Si ii multumesc si lui Radu Filip, prietenul nostru comun, datorita caruia am ajuns sa ne formam ca echipa!

 Si cum ne-am prezentat in finala:

E ciudat… lucrezi doua luni alaturi de 4 oameni pt a ajunge in finala si da tot ce e mai bun din tine in 15 min… si totul se termina asa de repede… imi pare rau ca mai sunt cateva zile si vom vorbi la trecut de Olimpiadele comunicarii 2007… ce imi pare bine este ca stiu ca inca fac parte din echipa ClockWork si ca aceasta nu si-a incheiat activitatea aici.

Asta o veti vedea in urmatoarele articole!

Pana atunci, distractie la petrecerea de vineri!

Alice

O mostra de creativitate din campania noastra:

E poveste lunga si complicata si se vede si in numarul si lungimea posturilor. Si probabil ca este asa din cauza faptului ca, in aceasta frumoasa societate in care traim, intr-o Romanie a anului 2007, membra a Uniunii Europene, scara de valori este cu susul in jos. Altfel nu imi pot explica, cum se poate justifica genul acela de atitudine prin…<era nervos>, <jurnalista fusese extrem de agresiva>(citire de la dl Turcan). Din acest motiv vom mai pastra un timp acelasi citat din Steinhardt. Exprima cu o acuratete suparatoare ceea ce traim. 

Revenind la incident in sine. S-a spus ca i-a fost invadata intimitatea domnului presedinte prin faptul ca s-a inregistrat o conversatie intre el si sotia lui. Telefonul Andreei Pana nu se mai afla in poseseia proprietarei de drept cand s-a produs inregistrarea din masina, implicit Andreea Pana nu avea cum sa opreasca inregistrarea. Traian Basescu insa o putea face, inca din momentul in care i-a smuls reporteritei telefonul din mana. 

Dincolo de utilizarea expresiei cu pricina in conversatia discutabil de intima, domnul presedinte ne-a explicat prin replica <Ia fa tu o plangere…>, asa cum sesiza Bogdan Teodorescu ieri seara, ca poate face orice, pentru ca e presedinte. Daca vrea poate sa-ti ia si telefonul- ca asa e el. Iar tu, omul de rand, membru din poporul mult iubit, oricine ai fi, oricum ai fi votat la referendum sau chit ca ai votat au ba, n-ai decat sa faci o plangere, ca n-o sa se intample nimic. 

Dincolo de conversatie, de expresiile folosite, de convorbirea asa-zis “intima”, care a fost transmisa public cu o nerusinare oripilanta de catre Antena 3, de retinut este pericolul care pandeste orice familie de acum incolo, ca urmare a acestui precedent creat de Antena 3, de a fi spionata precum obisnuia odinioara Securitatea….(ideile provin din comunicatul lui Traian Basescu care dezaproba decizia CNCD). Acum daca faptul in sine nu era suficient de jenant si de penibil, trebuia sa apara si acest comunicat de presa, si mai mult pentru evitarea boicotului, presedintele a decis sa se intoarca in seara asta (23.05) la Cotroceni. 

Asa cum spuneam cu privire la conferintele Olimpiadelor, omul sfinteste locul si in cazul de fata se vede bine ca… nu.

Linda

Am urmarit ieri seara (22.05) pe Realitatea TV emisiunea domnului Turcescu, emisiune care l-a avut drept invitat pe Cristian Tudor Popescu. Am avut surprinderea de a constata o atmosfera de tipul dezbatere  -dealtfel perfect naturala si corecta pentru o emisiune de acest fel-. Surprinderea a venit din modul in care gazda emisiunii a facut un efort necaracteristic de a pune absolut gresit toate intrebarile.

Exemple: Robert Turcescu-“Sa incepem cu comportamentul jurnalistei. Isi facea meseria?” Absolut irelevant daca isi facea meseria sau nu. Traian Basescu avea la dispozitia sa un aparat intreg de protectie pe care il putea ruga sa indeparteze persoana (fara violente de de limbaj sau fizice) care ii punea intrebari, fara a-si face meseria. Cu alte cuvinte, orice persoana de sex feminin care il abordeaza pe Traian Basescu cu cateva intrebari se poate astepta sa primeasca apelativul de “pasarica”, care dealtfel este un apelativ perfect normal si respectabil… un fel de <domnisoara> sau <doamna> transpus in limbajul lui Traian Basescu ?! 

Robert Turcescu-“Dar stiti ce il intreba inainte?” (Andreea Pana pe Traian Basescu n.m.). Din nou irelevant, din acelasi motiv. Daca era deranjat putea foarte frumos din pozitia de presedinte sa faca uz de staf-ul de paza si protectie si sa scape de intrebarile incomode. Oricat de agresiva ar fi fost Andreea Pana existau alte solutii decat acea de a folosi apelativul “pasarica” sau “tiganca imputita” si a-i lua/ confisca/ fura telefonul. 

Robert Turcescu: “Il intreba cu privire la cosul de cumparaturi..” Putea sa-l intrebe orice. Presedintele ar fi putut sa nu raspunda, si din nou sa utilizeze aparatul de protectie si paza. Privind dialogul dintre Traian Basescu si Andreea Pana, Cristian Tudor Popescu prezinta ca un model de exprimare care ar fi fost acceptabil in cazul in care presedintele s-ar fi simtit deranjat de faptul ca era filmat <Domnisoara, va rog, nu ma mai filmati>. Raspunsul lui Robert Turcescu –“Domnisoara, va rog… Asta spuneti ca este marea greseala…”. Bineinteles ca este o greseala. Suntem oameni civilizati, unii dintre noi cel putin, si am avea pretentia de la presedintele statului, mai mult decat oricare dintre romani, sa fie si sa se comporte in mod civilizat.

Robert Turcescu – “Poate ca l-a enervat, domnule Popescu…” (Andreea Pana pe Traian Basescu n.m). Aici devine inspaimantor firul discutiei. Ne punem problema ce altceva ar mai putea sa faca domnul presedinte, perfect acoperit de faptul ca s-a enervat. Putea sa o loveasca? Putea sa o injure? Si mai departe de situatia cu Andreea Pana… Poate il enerveaza romanii la un moment dat- se poate, de ce nu?! Mai departe de deminitatea sa de presedinte si limitele teoretic impuse de aceasta in manifestarile publice, oare ce ar putea sa faca presedintele, enervat fiind perfect justificat ?!  

Acelasi este tonul pe tot parcursul emisiunii, deci nu mai are rost sa insistam. Daca nu ati vazut emisiunea aseara (22.05) si doriti sa va edificati, se poate urmari pe site-ul Realiatea TV http://www.realitatea.net/emisiuni.html# .

Mai este totusi un fragment din timpul emisiunii care ne-a atras atentia. La un moment dat cand se discuta despre martori, Robert Turcescu anunta ca tocmai ce s-a primit, din partea unui telespectator care a fost martor la eveniment si care la randul lui inregistra cu telefonul, un film, o varianta a ceea ce s-a petrecut in magazin. Fascinant este faptul ca acea inregistrare era filmata fix din acelasi unghi ca si cea a Andreei Pana. Succesiunea cadrelor, daca imi serveste memoria, era dubios de asemanatoare -aparent si martorul filmase cumparaturile presedintelui, din acelasi unghi. Unde mai punem ca presedintele i-a aratat si martorului saritor cartea pe care o cumparase, desi pe filmarea Andreei Pana (http://www.antena3.ro/index.html ) nu se vede cum ca Traian Basescu ar mai arata altcuiva cartea. Doar niste constatari.

Mai departe de emisiune, spre deosebire de incidentele prezentate in postul “Antecedente”, Realitatea TV a decis sa nu ia parte la actiunea de boicotare a intoarcerii oficiale a presedintelui la Cotroceni – no comment.

Linda

Update: nu am nici o problema cu Robert Turcescu – mi s-a atras atentia ca ar putea parea astfel. Urmaresc “100%” cu placere de cele mai multe ori. Problema este ca astfel de explicatii (nervii, agresivitatea reporterului) sunt preluate ca atare si considerate perfect legitime.  

Am pornit la crearea acestui blog cu intentia de a posta mai putin opinii sau pareri cu privire la oameni politici si mai mult observatii. Se vede treaba ca suntem fortati sa alunecam usor, usor spre postarea de opinii si atitudini, pentru ca in fata unor evenimente nu mai poti sa fii simplu observator ci trebuie sa iei atitudine.

Sa incepem cu o observatie.

In aprilie 2006 cand Traian Basescu prezent la Rast, in vizita la sinistrati, a avut o atitudine ostila fata de un reporter al postului Realitatea TV (“In spatele tau, care il ai pe Vantu, cum plangi tu de mila oamenilor, baiatule?! Stii cate sute de mii de oameni au ramas fara bani din cauza patronului tau? Lasa demagogia!” http://www.hotnews.ro/articol_47153-Traian-Basescu-ii-ataca-pe-Sorin-Ovidiu-Vantu-si-Realitatea-TV.htm ), toata mass media s-a solidarizat cu reporterul.

In octombrie 2006 cand Traian Basescu l-a facut gaozar pe Ovidiu Zara (“Cate un gaozar d’asta crede ca ne poate intinde capcane in modul asta” http://www.hotnews.ro/articol_57566-Basescu-Gaozarul-Explicatii-de-Ovidiu-Nahoi.htm ), nu s-a pus problema gasirii unor scuze de tipul: poate o fi fost presedintele suparat, poate i-a cazut greu mielul de Paste, poate o fi fost agresiv reporterul.

19 mai 2007. Traian Basescu se afla la cumparaturi asa cum ne-a obisnuit, cu armata de jurnalisti si reporteri dupa el (se mai poate si altfel?!). Are loc incidentul. Redam conversatia din fata magazinului cu pricina…

Andreea Pana – M-am gandit la o intrebare. Ce procent aveti… pentru diseara…pentru maine?

…

Traian Basescu – Mai, pasarica, tu nu ai treaba azi?
Andreea Pana – La numaratoarea voturilor, ce credeti ca va fi … care va fi rezultatul?

(Traian Basescu smulge telefonul din mana reporterului. Conversatia continua…)

Andreea Pana – Dar e telefonul meu! Asta se considera furt!
Traian Basescu – Nu. Ti l-am luat.
Andreea Pana – Mi l-ati furat…
Traian Basescu – Public.
Andreea Pana – Mi l-ati furat “public”.
Traian Basescu – Ma cauti luni.
Andreea Pana – Pai dar pana atunci pot sa fac plangere la Politie, nu?
Traian Basescu – Ia fa tu o plangere la politie…
Andreea Pana – …ca domnul Presedinte Traian Basescu mi-a furat telefonul mobil!
Traian Basescu - Eh, de inscenari in general sunteti  priceputi… Asa… gata. La revedere! O zi buna!
Andreea Pana: Dar n-aveti cum sa-mi luati telefonul!
Traian Basescu: Iti arat eu ca am cum!

(Traian Basescu se urca in masina, insa nu opreste inregistrarea…)

Maria Basescu – I-l dai?
Traian Basescu – Da…La revedere! … Cat era de agresiva tiganca asta imputita …. nu stiu, Maria … da’ … trebuia sa i se intample odata …

De asta ai  parte daca esti si in echipa de organizatori si concurent la Olimpiadele Comunicarii.

M-am inscris in organizare cu gandul sa inteleg mai mult din evenimentul Olimpiadelor si sa cunosc mai bine oamenii care sunt prezenti la un asemenea concurs.Dar oricat de rece ar fi TUBORG-ul  sau  oricat de mult s-ar imbunatati semnalul la Cosmote,sau chiar daca MB ar face din Dacia sa avion (astfel incat mancarea pentru juriu sa ajunga la timp)- si aici exista lucruri care fac evenimentul sa nu fie perfect. Si de data aceasta am sa va vorbesc din prisma concurentului la Olimpiade, care a suferit ca nu a putut vedea un clasament al echipelor finaliste. Nu ni se pare corect (si vorbesc in numele echipelor finaliste de la toate probele) sa nu stii pe ce pozitie intri in finala fata de adversarii tai! Din lipsa de timp, sau din ambitie sa nu cumva sa schimbe regulamentul initial, organizatorii nu au vrut sa afiseze un clasament, in ciuda tuturor insistentelor de care au avut parte mai ales din partea echipelor de la Advertising.

Dragi colegi din organizare,critica mea nu se opreste aici, pentru ca este o alta intamplare despre care vreau sa va vorbesc si care depaseste logica mea: de ce ati facut o campanie pentru a descuraja participarea la Olimpiade daca ati ajuns in situatia in care la comunicare institutionala nu ati avut nici macar 11 echipe, sa se considere concurs(ca doar erau 10 locuri disponibile).Si mai grav:de ce in situatia asta nu ati micsorat nr de la 10 la 5 echipe finaliste, astfel incat sa procedati corect si sa existe un concurs. Nu, ati preferat sa luati de la alte probe echipe si sa le bagati la Comunicare Institutionala.Ce sa inteleg acum? Ca aparati cantitatea in schimbul calitatii?In plus echipele aduse din alte parti au fost respinse la sectiunile de unde veneau, deci NU s-au calificat in concurs!Nu contest felul in care se vor descurca in finala, dar acele echipe iubesc PR, Advertising-ul, nu Comunicarea Institutionala(asta presupunand ca la Olimpiade participa echipe specialiste, pasionate de domeniul respectiv). Scuzati-ma dragi colegi,dar eu nu as putea sa fac reclama la bere in locul campaniei de imagine pt politicianul Victor Ponta, pe care o am de realizat!

Veti zice ca am ajus sa critic echipa din care am ales sa fac parte.Da, si asta mai ales (si acum urmeaza ultima critica) pentru faptul ca dupa petrecerea de final, pana la anul nu vom mai sti nimic de Olimpiade. Dragi organizatori, v-ati intrebat vreodata ca aceste sute de persoane care participa intens 2 luni de zile la acest eveniment, vor vrea cumva ca lucrurile sa nu se opreasca dupa petrecerea de final? Indiferent de locul obtinut dupa prezentarile finale. Adica te implici 2 luni de zile, alaturi de 4 oameni, muncesti,inveti, intri in concurs, ai emotii, scrii pe blog, faci campanii, inveti power-point,vii cu trenul de departe, etc…si brusc: ne vedem la anu! Suntem la un concurs de comunicare…nu va opriti din a o face 10 luni pe an! Gasiti o formula de a continua olimpiadele:conferinte, tutoriate, concurs de bloguri lunare, colaborari, concursuri mai mici, calificari din toamna,etc….sunt atea posibilitati!E pacat, pentru ca sunt prea multi tineri care isi doresc sa comunice in felul propus de voi!

La final, sper sa nu ma evitati pe holurile de la ultima proba din 28,29 mai, pentru cele de mai sus, de aceea astept sa ne vedem la un pahar de bere!  Stiti voi de care !  

Evenimentul Zilei (editia electronica) prezinta incidentul “Telefonul”. http://www.evz.ro/article.php?artid=305673 (pe la mijlocul paginii). Nu ne putem abtine sa nu observam cum minutiosii jurnalisti de la EvZ prezinta cititorului in detaliu lista de cumparaturi a lui Traian Basescu. Ceea ce surprinde este ca au omis (deoarece era total lipsit de importanta desigur) baxul de bere Tuborg pe care Presedintele il inghesuia in portbagaj alaturi de celelalte cumparaturi. Sa fie o simpla scapare??

Probabil ca Traian Basescu credea ca la referendum se voteaza prin SMS si vroia sa se asigure ca va castiga.

Dincolo de glume, vom discuta pe blog acest subiect in posturile urmatoare …

65% impotriva demiterii

20% pentru demitere

15% n.s./n.r.