Am citit un post interesant despre ce mai imprumuta romanii in materie de “cum sa ne facem campanie” din occident … http://www.ciutacu.ro/index.php?itemid=192 .
Din perspectiva <cum ii convingem pe fraieri sa nu ii placa pe contracandidati> cred ca forumistii cu norma intreaga sunt o strategie buna pentru partea de electorat care „sta” pe net. Nu din alt motiv, dar pe ce sunt mai multe posturile care sustin o anumita idee, pe atat cei care citesc respectivele posturi tind sa creada ca aceea este opinia majoritatii si o vor prelua, la nivel declarativ (Spirala tacerii- Noelle-Neumann). Dar asta nu inseamna ca aceia care preiau declarativ opinia “majoritatii” or sa o si exprime prin vot, la alegeri.
Se pare ca preocuparea partidelor autohtone este sa se asigure in principal ca au facut cu ou si cu otet adversarul si mai putin ca iese electoratul intr-un procent mai mare sau mai mic la vot. Destul de nesabuita atitudine as spune, mai ales acum, cand toata suflarea politica se bate pe „legitimitate”. E destul de greu sa te declari <cel mai legitim> cand iese din ce in ce mai putina lume la vot, implicit te voteaza, te sustine, te vrea o parte din ce in ce mai mica din electorat.
Sa facem o retrospectiva. Procentele de la alegerile generale (parlamentare si prezidentiale):
1990 – vreo 86%.
1992 – pe la 75%.
1996 – tot pe la 75%.
2000 – intre 57% si 65%.
2004 – intre 55% si 58%.
2007, 19 mai – 46%. Ce-i drept la referendum a fost alta mancare de peste. Nu era asa o miza mare. Era un fel de Basescu vs. Basescu. Evident lumea n-a muscat prea mult la tema <cei 322 de bampiri>, iar Basescu n-a reusit sa convinga ca se afla in real pericol de a fi dat jos. Orisicat, au existat eforturi de a scoate electoratul la vot. Am vazut pe la tv politicieni zicand ca, orice ar vota, lumea trebuie sa se prezinte la vot si se pare ca lumea nu i-a prea ascultat.
Abia astept sa vad cati romani vor merge la vot la alegerile generale si prezidentiale din 2008 respectiv 2009, 2012 respectiv 2014 (daca se fac la termen). Probabil ca din ce in ce mai putini.
Se preiau tot felul de practici de campanie din afara, fara sa se opreasca cineva asupra diferentelor de substanta (a se citi “lipsei de substanta de la noi”).
Am avut ocazia sa citesc programul Partidului Laburist din Marea Britanie si rabdarea sa-l citesc pe cel al Partidului Social Democrat din Romania. Recomand oricui doreste sa-si faca o imagine despre ce inseamna politica pe la altii, care au o experienta mai mare decat a noastra, sa faca acest exercitiu. Veti constata ca suntem inca departe. Dar asta nu ne impiedica sa fim smecheri, sa ardem etape, si daca tot nu planuim sa facem nimic pentru „popor”, atunci de ce sa ne chinuim sa-i facem o oferta electorala mai departe de <crestem pensiile, salariile, toata lumea sa traiasca bine>?! Las’ ca-i platim pe niste unii sa intre pe forumuri sa lase mesaje, sa dea in contracandidati, sa-i porcaiasca, sa ne ridice pe noi in slavi si daca mai trimitem si sms-uri … sigur castigam alegerile! Si dup-aia … programul …vedem noi, il luam un pic la pila 
.
Linda Banisor
