Ieri, la orele 15:45 în zi de Sfânt Gheorghe ortodox, Kremlinul a anunţat încetarea din viaţă, la vârsta de 76 de ani, a primului preşedinte al federaţiei ruse ales în mod democratic (57% din sufragii),Boris Nicolaievič Elţîn. Cauza: problemele cardiace de care suferea în ultimii ani i-au provocat un infarct care s-a dovedit a fi fatal. Decesul celui care a jucat un rol fundamental în prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a regimului comunist, l-a făcut pe actualul preşedinte Putin să declare că, mulţumită lui Elţîn, s-a născut „o nouă Rusie democrată, un nou stat liber şi deschis lumii”. Şi Uniunea Europeană l-a omagiat pe cel care a „contribuit decisiv la instituirea democraţiei şi a economiei de piaţă” în Rusia, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso aminteşte că Elţîn a fost cel care a ţinut piept nostalgicilor vechii URSS în 1991 (august – lovitura de stat). Gorbaciov şi-a adus omagiile succesorului său, spunând că Elţîn a fost responsabil deopotrivă pentru „multe fapte bune în folosul ţării cât şi pentru grave greşeli”, relatează agenţia rusească de ştiri Interfax. Reprezentanţii Casei Albe îl consideră pe fostul preşedinte rus „o figură istorică într-o perioadă de mari schimbări şi provocări pentru Rusia”.
Ruşii, pe de altă parte, se declară dezamăgiţi de perioada Elţîn, care nu le-a adus nici pace, nici prosperitate, numai 1% din populaţia Rusiei declarând că s-ar întoarce şi ar vrea să retrăiască în acea vreme. Actualul preşedinte Putin şi-a exprimat condoleanţele prin telefon, direct văduvei „celui care le-a oferit ruşilor libertatea” şi a declarat zi de doliu naţional ziua de 25 aprilie, când vor avea loc funeraliile fostului preşedinte rus (cimitirul Novodevici din Moscova, unde este înmormântat şi Hruşciov). Până atunci, corpul neînsufleţit va fi depus la Catedrala Iisus Mântuitorul din Moscova.
Elţîn a ajuns la cârma Rusiei ca urmare a susţinerii din partea fostului lider sovietic, Mihail Gorbaciov. Foarte popular, este considerat „omul reformelor”, cele economice fiind fără precedent. Originar dintr-un sat situat într-o regiune de la graniţa geografică dintre Urali şi Siberia, fiul unui ţăran fermier, de profesie inginer, a intrat în politică din postura de secretar general al Partidului Comunist din Sverdlovsk în 1976. Ultimii ani ai celui de-al doilea mandat l-au găsit părăsit de liberali, izolat într-un birou întunecos, implicat în scandaluri financiare după ce a fost supus de 5 ori intervenţiilor chirurgicale de bypass cardiac (noiembrie 1996), continuând să dea dovadă de nesiguranţă în vreme ce economia naţională avea de suferit. Se zvonea tot mai des că are grave probleme cu consumul de alcool dar, în ciuda imprevizibilităţii de care dădea tot mai mult dovadă, a rămas un puternic susţinător al Vestului şi în perioada în care relaţiile au avut de suferit, odată cu intervenţia militară a NATO în Iugoslavia (1999). Într-un interviu televizat din anul 2000, el însuşi declara că vieţile pierdute în Cecenia reprezintă cea mai mare responsabilitate pe care trebuia să şi-o asume, adăugând însă că nu existau alternative la această acţiune sângeroasă dusă împotriva separatiştilor ceceni.
Brief:
- Iulie 1990 – demisionează din Partidul Comunist
- Iunie 1991 – ales preşedinte al Republicii Ruse (în cadrul URSS)
- August 1991 – mobilizează cetăţenii împotriva loviturii anti-Gorbaciov, desfiinţează partidul comunist (Elţîn pe tanc)
- 1992 – liberalizează preţurile, lansează procesul de privatizare
- Octombrie 1993 – Rusia în pragul unui război civil, Elţîn ordonă tancurilor să tragă asupra parlamentului conservator
- Decembrie 1994 – trimite tancurile în Cecenia; patruzeci de mii de victime şi haos în regiunea nordică a Caucazului
- Iunie 1996 – învinge în cursa electorală pe comunistul Ghennadi Ziuganov şi reales preşedinte al Rusiei; suferă un atac de cord în timpul campaniei
- 1997 – dublă pneumonie
- 1998 – Rusia – criză financiară, rubla pierde 75% din valoarea sa; se internează în sanatoriu
- 1999 – tratament pentru ulcer
- Decembrie 1999 – în prag de An Nou, demisionează, îl numeşte ca succesor pe Vladimir Putin, primul-ministru de la acea vreme
(surse: BBC, CNN, EuroNews, RFI, Yahoo News)
